Dependența financiară

Într-o lume care promovează independența financiară, chiar și creștinii pot fi prinși uneori de acest miraj. Astăzi aș dori să îți aduc în atenție un subiect care este în antiteză cu independența financiară. Ai ghicit: dependența financiară.

În lumea educației financiare laice, independența financiară este în general definită ca acel nivel financiar la care ajungi atunci când totalul investițiilor tale (venituri pasive obținute din imobile pe care le închiriezi, dividende oferite de companiile în care ai investit, dobânzi de la titluri de stat sau alte instrumente financiare asemănătoare cu acestea) îți generează suma necesară acoperirii nevoilor și dorințelor (nu extravaganțe) tale lunare.

Venitul activ este atunci când obții banii în urma muncii pe care o depui zilnic (de exemplu, dacă ești angajat, venitul activ este salariul pe care îl primești în fiecare lună pentru serviciul prestată în luna respectivă.)

Venitul pasiv în schimb este acel venit care vine în mod regulat fără ca tu să depui un efort zilnic pentru aceasta. De exemplu, ai cumărat un imobil pe care ulterior îl închiriezi. Ai investit o sumă de bani inițial, dar apoi banii proveniți din chirie lunar se încadrează la venit pasiv.

Dacă cheltuielile tale lunare sunt de 1500 euro, în momentul în care ajungi să ai venituri pasive de cel puțin 1500 de euro lunar, poți spune că ai atins independența financiară. Sună fain, nu-i așa? Și pe mine m-a încântat când am auzit prima dată despre independență financiară.

Ce fain ar fi să nu mai fiu nevoie să mă trezesc în fiecare zi ca să lucrez pentru a obține banii necesari cheltuielilor lunare, ci să vină banii din chirii, dividende, iar eu să stau cu familia cât mai mult, să călătoresc, etc.

Numai că am realizat destul de recent că de fapt nu există independență financiară sau libertate financiară, ci, pentru creștini, există dependență financiară față de Dumnezeu.

De când ne naștem, suntem dependenți de Dumnezeu, de părinți sau de cei care au grijă de noi. Creștem, și apoi cariera și viața noastră depinde într-un fel sau altul de noi (de felul în care învățăm/studiem), de colegii noștrii, de relațiile pe care le avem, de profesori, de vecini, de anturajul nostru. Suntem influențați în mare măsură de cei care ne înconjoară.

Adevărul gol-goluț însă este că suntem în totală dependență de Dumnezeu. Nu putem face nici măcar un pas fără Dumnezeu. El este Sursa vieții. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.

Iar când vine vorba de finanțe, suntem dependenți de Dumnezeu. El este acela care dă talanți, fiecăruia după puterea lui. Datoria noastră este să îi administrăm și să-i înmulțim.

Scopul creștinilor este (sau mai bine spus: ar trebui să fie) glorificarea lui Dumnezeu în fiecare etapă a vieții și indiferent de circumstanțele pe care le traversăm. Nu doar atunci când avem o situație financiară bună, ci întotdeauna.

"Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu" - 1 Corinteni 10:31

Cred că de multe ori creștinii își doresc sau tânjesc după succesul financiar (chiar dacă nu verbalizează lucrul acesta) așa cum este el definit din perspectivă lumească (adică independență financiară) și se gândesc că acesta depinde de ei. De înțelepciunea lor, de abilitățile lor, de munca și eforul depus.

Se gândescă că succesul financiar constă în acumularea unor averi consistente pentru a-ți permite stilul de viață pe care ți-l dorești. Pentru mine însă, succesul financiar se măsoară în ascultăre și dependență față de Dumnezeu.

Viața este din Dumnezeu. Dacă Dumnezeu își trage mâna, ești mort. Sănătatea vine de la Dumnezeu. Aerul pe care îl respiri este tot de la El. Nu îți bate capul să te gândești ce bine ar fi să fi independent financiar.

Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să te gândești cum să construiești venituri pasive și că asta ar fi un păcat. Ci înseamnă că nu trebuie să îți pui toată înțelepciunea și priceperea în asta.

Datoria noastră este să fim buni administratori ai resurselor financiare. Aceasta implică faptul că trebuie să ne facem un buget, să avem un fond de siguranță și de urgență, să investim. Cu alte cuvinte, să fim buni administratori.

Dar,pe de altă parte, să nu ne punem încrederea în bogății, ci în Dumnezeu.

Consider că e mai ușor să îți pui încrederea în Dumnezeu atunci când ai o situație financiară mai precară, dar din momentul în care bogățiile cresc, devine din ce în ce mai greu. Nu degeaba Scriptura ne avertizează cu privire la bogății, la iubirea de bani.

"Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri." 1 Timotei 6:10.

Chiar și în ceea ce se numește venit pasiv, tot ești dependent.

Dacă ai un imobil pe care îl închiriezi, ești dependent de Dumnezeu pentru că proprietatea pe care o deții să nu fie distrusă de vreo calamitate naturală. Ești dependent de situația geo-politică (război). Ești dependent de chiriași. Să găsești chiriași, apoi aceștia să fie buni, să nu îți facă pagube. Ești dependent de statul în care te afli în ceea ce privește taxele pe veniturile obținute din chirii și dividende.

Dacă ai acțiuni individuale, chiar dacă îți faci foarte bine temele și analizezi cu atenție o companie, echipa de management, performanțele și avantajele competitive ale acesteia, tot este posibil să fi omis ceva. Îți asumi un risc atunci când investești într-o companie. Depinzi de rezultate financiare, de performanțele echipe de conducere a companiei, de așteptările pieței de capital, șamd. Sunt așa de mulți factori de care depinzi.

În toate lucrurile este important să realizezi că ești dependent de Dumnezeu. Și asta nu este o povară, ba dimpotrivă. Este o eliberare să știi că ești în mâna lui Dumnezeu și că El îți poartă de grijă indiferent de circumstanțele prin care treci.

"Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei." - Deuteronom 8:12-14

De multe ori poate ne gândim: O, ce mare binecuvântare e să fii bogat, să ai venituri pasive, să nu ai grija zilei de mâine, șamd., dar cred că nu realizăm pericolele care însoțesc aceste binecuvântări și avertizările numeroase pe care le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu trebuie să uităm că toate acestea vin din mâna lui Dumnezeu. Nu-i ușor să facem asta pentru că natura noastră păcătoasă se ridică și ne șoptește: "E meritul tău. Dacă nu munceai tu, dacă nu zideai tu, dacă...". Trebuie așadar să fim conștienți că trebuie să ne luptăm ca să rămânem în voia lui Dumnezeu.

Aceasta se aplică în toate domeniile vieții noastre, dar în acest articol vorbim specific de dependența față de Dumnezeu în ceea ce privește gestionarea finanțelor. Trebuie să Îl recunoaștem pe Dumnezeu în toate căile noastre.

"Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta. Recunoaște,-l în toate căile tale și El îți va netezi cărările." - Proverbele 3:5-6

"Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn." -  Psalmul 127:1-2.

Surse:

Biblia

freepik.com