Despre muncă (1)

Cuprins:

1. Introducere

2. Dezvoltarea subiectului

3. Încheiere

Introducere

Geneza 2:1-3 ( Cornilescu )

“Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”

Încă de la început, Biblia aduce în discuție munca, prezentându-l pe Dumnezeu muncind.Deși adesea percepem munca doar ca pe un rău necesar, Dumnezeu o vede diferit. După ce a creat lumea, oamenii și tot ce o înconjoară, Dumnezeu s-a bucurat de lucrarea sa.

Dezvoltarea subiectului

Raportul biblic dintre muncă și odihnă este reprezentat de șase zile de muncă urmate de o zi de odihnă.

De-a lungul timpului, acest echilibru între muncă și odihnă a fluctuat considerabil.

1. Antichitate și Evul Mediu:

   - Civilizațiile antice: Munca era zilnică, cu pauze ocazionale pentru sărbători religioase.

   - Influența iudeo-creștină: Săptămâna de șapte zile, cu o zi de odihnă (Sâmbăta sau Duminica).

2. Revoluția Industrială (secolul XVIII-XIX):

   - Muncitorii din fabrici: Șase zile pe săptămână, adesea mai mult de 12 ore pe zi.

3. Mișcările pentru drepturile muncitorilor (secolul XIX-XX):

   - Presiunea pentru condiții mai bune: Reducerea orelor de muncă și zilelor lucrătoare.

4. Secolul XX:

   - Introducerea săptămânii de lucru de cinci zile: Adoptată de unele companii, cum ar fi Ford în 1926, datorită creșterii productivității și a timpului liber pentru consum.

Dumnezeu Tatăl asemenea Fiului este la lucru: “Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez.” (Ioan 5:17).

Dumnezeu a integrat munca în paradis, considerând-o la fel de fundamentală pentru oameni precum mâncarea și odihna.

În una dintre cele Zece Porunci (Exod 20: 9), Dumnezeu a stabilit un raport echilibrat între muncă și odihnă.

Dacă am clasifica munca după natura ei:

• Muncă fizică: Activități care necesită efort fizic, precum construcții, agricultură, muncă în fabrici.

• Muncă intelectuală: Activități care necesită efort mental, cum ar fi cercetare, programare, management.

În cultura de astăzi, munca fizică este adesea privită cu mai puțină apreciere decât munca intelectuală.

În perspectiva lui Dumnezeu, nu există o muncă mai puțin importantă sau mai importantă; toate formele de muncă au aceeași valoare și importanță.

Este important să ne amintim că Dumnezeu S-a întrupat printre noi și a practicat meseria de tâmplar.

Ceea ce suntem determină ceea ce facem.

Credința ar trebui să definească identitatea noastră, iar această identitate ar trebui să influențeze acțiunile noastre, inclusiv munca pe care o desfășurăm.

Vom continua cu exemplul lui Solomon, rege al Israelului în secolul al X-lea î.Hr., este celebru pentru înțelepciunea sa legendară și pentru construirea Primului Templu din Ierusalim, un reper religios major. Scrierile atribuite lui, precum Proverbele și Eclesiastul, au influențat profund gândirea morală și etică în iudaism, creștinism și islam.

Domnia sa a adus o perioadă de prosperitate și stabilitate, consolidând alianțe politice și comerciale extinse, stabilind Israelul ca o putere regională.

Solomon a scris despre munca lui și perspectiva pe care o are în legatură cu aceasta Eclesiatul 2:4-11 ( Cornilescu ):

“Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.

Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.

Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.”

Însă atunci când munca devine singurul sens al vieții noastre, ne putem simți dezamăgiți, disperați sau deprimați atunci când lucrurile nu merg așa cum ne-am așteptat.

Concluzie

În finalul cărții Eclesiastul, Solomon reflectează asupra muncii sale și a plăcerilor pe care le-a trăit, ajungând la următoarea concluzie:

Eclesiatul 12:13 ( Cornilescu ) “Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”

Munca ne aduce satisfacție, dar nu ne poate împlini pe deplin. Când încercăm să găsim împlinire totală în munca noastră, încercăm să îl înlocuim și pe Dumnezeu cu munca noastră. Pentru a nu cădea de multe ori în deznădejde este important să ne aducem aminte că nu suntem definiți de realizările sau performanțele noastre.

Resurse:

1. T. Keller: Every good endeavour

2. https://www.youtube.com/watch?v=XphSWQ0MSDE&ab_channel=CrossOneRadio, Ingredientele unei cariere de succes - Petre Bunescu, vizitat 30 Iunie 2024

3. https://www.youtube.com/watch?v=Fz3sion-kKM&ab_channel=BisericaMissioDei, Adiel Bunescu - Cariera și credința - Munca: Împlinire sau dezamăgire? - Adiel Bunescu - Missio Dei, vizitat 30 Iunie 2024

4. https://chatgpt.com, vizitat 30 Iunie 2024

5. https://www.freepik.com, vizitat 30 Iunie 2024

6. https://biblia.resursecrestine.ro, vizitat 30 Iunie 2024