Munca are importanță - rezumat

Muncim, muncim, dar de ce muncim?

Ce este munca? Ce anume presupune o muncă bună? Care este scopul unei astfel de munci? Cine beneficiază de pe urma ei? Ce fel de muncă prețuiește Dumnezeu? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care trebuie să răspundă o adevărată teologie a muncii, relatează în introducerea cărții "Munca are importanță" autorul acesteia, R. Paul Stevens.

Partea întâi: Munca dată de Dumnezeu - Primele 5 cărți (Pentateuc)

Biblia începe cu Dumnezeu la lucru, Dumnezeu care muncește, care creează. El însuși este Autorul muncii.

Munca este parte integrantă a demnității ce rezultă din faptul că am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Noi suntem creați pentru a munci. Munca este mandatată de Dumnezeu și este bună, atât în mod intrinsec (bună în ea însăși), cât și în mod extrinsec (bună pentru rezultatele ei).

Apoi, munca a fost coruptă și degradată de păcatul omului, după cum observăm în al treilea capitol al cărții Geneza. Acest lucru a dus la o concurență acerbă, la învinovățire, trudă și frustrare, simbolizate de "spini, pălămidă și sudoare".

Munca trebuie asumată cu integritate și dreptate. Aceasta înseamnă a avea grijă de creație, a plăti salariile la timp, a recunoaște meritele altora și a îngriji de săraci. (Deuteronom 15-25).

În al patrulea rând, munca este limitată de sabat (Exod 20:8, Deuteronomul 5:12). Munca nu este bună dacă este epuizantă, dacă nu lasă loc odihnei și reflecției.

În concluzie, munca poate fi virtuoasă când este făcută cu credință, speranță și dragoste, când este o expresie a chemării lui Dumnezeu pentru om. Din fericire, Duhul Sfânt - nu noi înșine - este Cel care aduce creativitate și frumusețe muncii noastre de zi cu zi.

Partea a doua: Munca ispravnicului - Cărțile istorice

Care sunt câteva dintre lucrurile pe care le învățăm din cărțile istorice?

În primul rând, conducerea este o muncă. O muncă grea, dar bună.

În al doilea rând, conducerea joacă un rol esențial în maturizarea unui grup de oameni și în prosperitatea acestuia.

În al treilea rând, conducătorii sunt ispravnici, nu stăpâni ai oamenilor sau ai resurselor acestora. Ei sunt chemați să dea dovadă de grijă și responsabilitate în dezvoltarea potențialului oamenilor lor pentru munca de misiune și cea productivă. De aceea conducătorii sunt slujitori ai oamenilor.

În al patrulea rând, integritatea și maturitatea sunt elemente esențiale pentru munca de conducere, conducătorii exercitând nu doar influență, ci având și un rol simbolic. Factorul principal care face o persoană potrivită pentru conducere este caracterul.

În al cincilea rând, fie că e vorba de o influență mică sau mare, conducătorii sunt așezați în mod providențial de Dumnezeu pentru a face o diferență.

Partea a treia: Munca sufletului - cărțile istorice

Munca este în mod intrinsec bună. Din acest motiv, ea este o activitate în care are trebui "să ne angajăm" cu toată inima, nu ca leneșul din cartea Proverbelor.

Apoi, munca este o oportunitate pentru a demonstra o mare creativitate și un foarte bun spirit întreprinzător. Ea ne captivează într-un mod diferit de cel al jocului, așa cum ne este arătată femeia din capitolul 31 al cărții Proverbe.

Munca este enigmatică. Ea este un dar, o binecuvântare, ceva în care putem găsi satisfacție, așa cum ne arată profesorul din Eclesiastul. În același timp, ea pare adesea inutilă și lipsită de sens. De aceea, în acest punct, doar pentru că este atât de grea și plină de probleme, munca devine un fel de evanghelist - ducându-ne înapoi la Dumnezeu, singurul care poate umple golul în forma lui Dumnezeu din sufletele noastre.

Munca poate fi în mod ocazional o joacă. Dumnezeu a intenționat ca munca să fie echilibrată de joc, odihnă și sabat. Aceste activități nu doar că ne asigură odihna zilnică, dar sunt un bine intrinsec, oferindu-ne o perspectivă înnoită asupra lumii și asupra noastră. Cu toate că munca și joaca trebuie să aștepte ceruri noi și un pământ nou pentru restaurarea lor deplină, putem experimenta această bucurie în mod anticipat încă de pe-acum.

Partea a patra: Munca dreaptă - cărțile profetice

Dumnezeu este extrem de preocupat de modul în care muncim și de efectele muncii umane asupra altor oameni, asupra societăților și asupra mediului. Aceeași pasiune care a cuprins inimile profeților îi poate cuprinde pe toți lucrătorii care se aliniază intereselor lui Dumnezeu.

Munca de calitate este dreptă, dând ce se cuvine atât muncitorului, cât și semenului. În opoziție cu munca corectă se află orice formă de întreprindere care exploatează, abuzează, manipulează și face rău oamenilor și locurilor. O astfel de muncă trebuie evitată cu orice preț.

Munca nu trebuie înțeleasă doar în termenii rezultatelor exterioare, ci și în relație cu imaginația din care decurg acele rezultate. Munca bună izvorăște dintr-o viață interioară bună.

Majoritatea creștinilor de astăzi muncesc într-o cultură pluralistă și, adesea, compromițătoare. În loc să țină credința și munca în compartimente separate, sau să se conformeze pur și simplu laicității înconjurătoare, exemplul lui Daniel ne invită la o integrare aprofundată a credinței și a muncii. În timp ce o anumită formă de compromis în domenii neesențiale este inevitabilă în aceste situații "de exil", este posibil totuși, chiar dacă nu fără asumarea unor riscuri și provocări, să trăim cu integritate.

Cu toate că unii oameni sunt chemați în mod specific să traverseze frontiere culturale majore pentru a împărtăși Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, toți credincioșii sunt trimiși în mod providențial de Dumnezeu ca misionari la locurile lor de muncă. Acolo, noi mărturisim atât prin fapte, cât și prin cuvinte. Mai mult, munca pe care o facem nu trebuie privită doar ca un mijloc de a câștiga accesul la "câmpul de misiune" universal al muncii, ci mai degrabă, munca în sine este parte a misiunii lui Dumnezeu pe pământ, misiune la care participăm și noi.

"Orice slujbă care servește umanitatea și în care omul Îl glorifică pe Dumnezeu este o slujbă a Împărăției" - citat Leland Reykan din cartea "Munca și timpul liber din perspectivă creștină"

În concluzie, cum să muncim?

În primul rând, muncim prin credință - adică în părtășie cu Dumnezeu, asemenea lui Abel. Noi muncim pentru Dumnezeu. Noi muncim știind că dincolo de a fi o piedică în calea creșterii spirituale, munca oferă sufletului un context în care să crească.

În al doilea rând, muncim în dragoste, părtășie și interdependență cu colegii noștri, zidind părtășia în orice mod posibil. Munca noastră este un mod practic de a ne arăta dragostea față de semenul nostru, de aproape sau de departe, precum și un mod de a purta de grijă familiei noastre și celor apropiați nouă.

În al treilea rând, muncim cu speranță, luptând împotriva forțelor care caută să împiedice Împărăția dătătoare de viață a lui Dumnezeu pe pământ, convinși fiind că o parte din munca noastră va dăinui și va contribui la instaurarea unor ceruri noi și a unui pământ nou.

Disclaimer: Acest articol nu reprezintă opinia autorului acestuia, ci prezentarea cât mai obiectivă a rezumatului cărții "Munca are importanță" - Învățături din Scriptură. Fiecare cititor are datoria de a citi cu un pic de sare acest rezumat, precum și toate celelalte rezumate care au fost sau vor fi postate pe blogul "Biblia și Banii", căutând să extragă cele mai bune idei sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Surse:

Cartea Munca are importanță - R Paul Stevens.